Back Mihai Eminescu AF Mihai Eminescu AN ميهاي إمينسكو Arabic ميهاى امينسكو ARZ Mihai Eminescu AST Mixay Eminesku AZ میهای امینسکو AZB Михай Эминеску BA Міхай Эмінэску BE Міхай Эмінэску BE-X-OLD

Mihai Eminescu

Acest articol se referă la poet. Pentru alte sensuri, vedeți Eminescu (dezambiguizare).
Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la Praga
Date personale
Nume la naștereMihail Eminovici
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Botoșani, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (39 de ani)[2][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiGheorghe Eminovici[*]​
Raluca Eminovici Modificați la Wikidata
Frați și suroriHenriette Eminescu[*]​
Matei Eminescu[*]​  Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatul Moldovei (–)
Principatele Unite (–)
 Regatul României (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, jurnalist
Limbi vorbitelimba română[7][8]
limba germană Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Viena
Activitatea literară
Activ ca scriitor1866–1888
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarRomantism
Subiectecondiția geniului, moartea, iubirea
Specie literarăpoezie, nuvelă
Operă de debut„La mormântul lui Aron Pumnul” (autopublicat, ian. 1866)
„De-aș avea” (în revista Familia, 9 mar. 1866)[1]
Opere semnificativeLuceafărul  Modificați la Wikidata
Influențe
Folclorul românesc, Mitologia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Novalis, Goethe, Vede, Creștinism ortodox
A influențat pe
Toată literatura română care i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști sau scriitorii postmoderni, optzeciști)
Membru post-mortem al Academiei Române
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. , Botoșani, Moldova – d. , București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.[9] A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.[10][11] Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[12]

Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce proza sa conține și elemente sociologice.[12][13] Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care, în cazul lui Eminescu, este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.[12][14] Într-un articol din Encyclopædia Britannica, actualizat în ianuarie 2023, se menționează: „A transformat atât forma cât și conținutul poeziei românești, creând o școală de poezie care i-a influențat puternic pe scriitorii și poeții români, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”.[15]

S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se, în adolescență, la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, De-aș avea.[16][17] La vârsta de 19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit scrierile unor autori care îi vor influența puternic opera, precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală prin opere precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele.[13][18] Tot în această perioadă începe să publice în revista Convorbiri literare.[19] La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua studiile.[20]

Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași.[21] Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul, oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.[22] Articolele de gazetă urmau linia filozofică adoptată de autor, conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un susținător al orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un oponent al liberalismului burghez.[22][23][24] Viziunea sa era relativ comună autorilor naționaliști europeni ai vremii.[23][24]

Epuizat de munca de zi cu zi și, probabil, suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din gazetărie în iunie 1883.[25][26] În urma unei căderi nervoase în anul 1886, probleme sale de sănătate mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca simptome de neurosifilis, poetul fiind tratat cu injecții de clorură de mercur.[25][27][28] Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București. Moartea a fost datorată, cel mai probabil, intoxicației cu mercur.[27][29][28] Manuscrisele lui Mihai Eminescu, în 46 de volume și de aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în anul 1902.[30] A fost ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.[31]

  1. ^ Călinescu, G. Viața lui Mihai Eminescu, p.84-86
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b regionální databáze Knihovny města Olomouce, accesat în  
  5. ^ Gran Enciclopèdia Catalana, accesat în  
  6. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Mihai Eminescu (1850-1889) (în engleză), Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Mihai Eminescu - accesat 11.01.09
  10. ^ Mircea Mâciu dr., Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu dr., Mic dicționar enciclopedic, Ed. Stiințifică și enciclopedică, București, 1986
  11. ^ Mircea Mâciu dr., Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu dr., Mic dicționar enciclopedic, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1986
  12. ^ a b c Călinescu, G. Istoria literaturii române, p.163-172
  13. ^ a b Călinescu, G. Istoria literaturii române, p.161
  14. ^ Boia, L. Mihai Eminescu, românul absolut p.21
  15. ^ „Mihail Eminescu (Romanian poet)”, Encyclopedia Britannica, , accesat în  
  16. ^ titlul original din revista Familia a fost DE-ASIU AVÉ - cf. Academia Republicii Socialiste România, Istoria literaturii române, Epoca marilor clasici, III, București, 1973, p. 165
  17. ^ Călinescu, G. Viața lui Mihai Eminescu, p.45, 58
  18. ^ Călinescu, G. Viața lui Mihai Eminescu, p.138
  19. ^ Călinescu, G. Viața lui Mihai Eminescu, p.160-161
  20. ^ Călinescu, G. Viața lui Mihai Eminescu, p.176
  21. ^ Călinescu, G. Viața lui Mihai Eminescu, p.196
  22. ^ a b Călinescu, G. Istoria literaturii române, p.162-163
  23. ^ a b Călinescu, G. Viața lui Mihai Eminescu, p.279-285
  24. ^ a b Elie, Wiesel (). Raport Final. Polirom. pp. 24–25, 44. ISBN 973-681-990-6. 
  25. ^ a b CONSTANTINESCU, N. M. Bolile lui Eminescu-adevăr și mistificare (Eminescu’s illnesses–between truth and mystification).
  26. ^ Ion Nica, Mihai Eminescu. Structura somato-psihică, Ed. Eminescu, București, 1972.
  27. ^ a b Neghina, Raul; Neghina, Adriana M (), „Medical Controversies and Dilemmas in Discussions about the Illness and Death of Mihai Eminescu (1850–1889), Romania's National Poet”, Medical Problems of Performing Artists (în engleză), 26 (1), pp. 44–50, doi:10.21091/mppa.2011.1007, ISSN 0885-1158, accesat în  
  28. ^ a b Boia, Lucian (). Mihai Eminescu, românul absolut. Humanitas. p. 193. ISBN 978-973-50-5043-6. 
  29. ^ Eugen Simion, ed. (). Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor. Fundația Națională pentru Știință și Artă. ISBN 978-606-555-129-9. 
  30. ^ Biblioteca Academiei - Program de accesare digitala a manuscriselor Arhivat în , la Wayback Machine. - Mihai Eminescu - accesat 11.01.09
  31. ^ „15 ianuarie, ziua lui Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale. 171 de ani de la nașterea poetului”. www.digi24.ro. Accesat în . 

Mihai Eminescu

Dodaje.pl - Ogłoszenia lokalne