Nauru | |||||
Republica Nauru Ripublik Naoero | |||||
| |||||
Deviză: „God's Will First” „Întâi voința lui Dumnezeu” | |||||
Geografie | |||||
---|---|---|---|---|---|
Suprafață | |||||
- totală | 21 km² | ||||
Apă (%) | neglijabil | ||||
Cel mai înalt punct | Command Ridge[*] (70 m) | ||||
Cel mai jos punct | Oceanul Pacific (0 m) | ||||
Cel mai mare oraș | Yaren | ||||
Fus orar | UTC+12 (UTC+12) Pacific/Nauru[*][1] (UTC+12) | ||||
Populație | |||||
Densitate | 446,6 loc/km² | ||||
- Estimare 2017 | 13.650 | ||||
Limbi oficiale | engleza, nauruana | ||||
Etnonim | nauruan /ˈnaʊruːən/ | ||||
Guvernare | |||||
Sistem politic | republică parlamentară | ||||
Președinte | David Adeang | ||||
Legislativ | Parliament of Nauru(d) | ||||
Capitala | Yaren (de facto)[a] | ||||
Istorie | |||||
Independență | |||||
față de Australia, NZ, și Regatul Unit—sub mandat al Ligii Națiunilor | 31 ianuarie 1968 | ||||
Economie | |||||
PIB (PPC) | 2006 | ||||
- Total | $36,9 milioane | ||||
- Pe cap de locuitor | $2.500 (est. 2006) (locul 135) | ||||
PIB (nominal) | 2006 | ||||
- Total | 145.536.603 $[3] | ||||
Gini | 34,8 | ||||
IDU (2003) | n/a (necategorizat) (locul n/a) | ||||
Monedă | dolar australian (AUD ) | ||||
Coduri și identificatori | |||||
Cod CIO | NRU | ||||
Cod mobil | 536 | ||||
Prefix telefonic | 674 | ||||
ISO 3166-2 | NR | ||||
Domeniu Internet | .nr | ||||
Prezență online | |||||
pagină Facebook cont Twitter hasthtag | |||||
Modifică date / text |
Nauru, oficial Republica Nauru, este o țară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud. Ea nu are capitală. Guvernul este la Yaren. Cel mai apropiat vecin este Insula Banaba din Republica Kiribati, 300 km la est. Nauru este cea mai mică țară insulară din lume, având o suprafață de doar 21 km², cea mai mică republică independentă și singurul stat din lume fără o capitală desemnată oficial.[5]
Locuită inițial de micronezieni și polinezieni, Nauru a fost anexată și numită colonie de Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea, devenind teritoriu sub mandatul Ligii Națiunilor administrat de Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Insula a fost ocupată de Imperiul Japonez în Al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat din nou sub sub mandatul Ligii Națiunilor. Nauru și-a câștigat independența în 1968.
Nauru este o insulă fosfatică de origine coraligenă, cu depozite aproape de suprafață, fapt ce a favorizat operațiunile de minerit. Insula a devenit un mare exportator de fosfați încă din 1907 când compania Pacific Phosphate și-a început activitatea aici, păstrându-și acest statut până în anii de după independență. Acest lucru a redat Naurului controlul absolut asupra propriilor resurse minerale prin intermediul corporației Nauru Phosphate, însă doar până la epuizarea rezervelor în anii 1980.[6] Datorită acestor exploatări, Nauru a devenit în scurt timp statul independent cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume în perioada de sfârșit a anilor '60 — începutul anilor '70. Odată cu terminarea rezervelor, mediul înconjurător s-a degradat serios, iar guvernul a trebuit să recurgă la metode neobișnuite pentru a obține venituri. În anii 1990, Nauru a devenit imediat un paradis fiscal și un centru al spălării banilor. Începând cu 2001, țara a acceptat ajutor din partea guvernului australian; în schimbul acestui ajutor, Nauru a găzduit până în 2008, un centru de detenție de coastă care a adăpostit și pregătit pe cei care doreau azil politic de la Australia.[7]
În perioada decembrie 2005 — septembrie 2006, Nauru a devenit parțial izolat față de restul lumii, atunci când Air Nauru, singura companie aeriană ce deservea insula, și-a încetat activitatea, singura cale de acces către Nauru rămânând cea navală. Compania a reușit să-și reia activitatea sub numele de Our Airline cu ajutor monetar din partea Taiwanului.
Pe data de 15 decembrie 2009, Nauru a devenit a patra țară care a recunoscut independența republicii autonome Abhazia[8] iar o zi mai târziu a urmat recunoașterea Osetiei de Sud[9], regiuni ale Georgiei care au fost de facto independente încă din prima jumătate a anilor 1990 și recunoscute ca atare de Rusia după războiul de scurtă durată ruso-georgian din vara lui 2008. Rapoartele sugerează că această decizie a fost răsplătită cu un ajutor de aproximativ 50.000.000 de dolari americani din partea Rusiei.[8]
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite CIA
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite UN