Nauru

Nauru
Republica Nauru Ripublik Naoero
Drapelul Naurului[*]​ Stema Naurului[*]​
Deviză: „God's Will First” „Întâi voința lui Dumnezeu”
Imnul național: Nauru Bwiema
Geografie
Suprafață
- totală	21 km²
Apă (%)	neglijabil
Cel mai înalt punct	Command Ridge[*][[Command Ridge (mountain in Nauru)|​]] (70 m)
Cel mai jos punct	Oceanul Pacific (0 m)
Cel mai mare oraș	Yaren
Fus orar	UTC+12 (UTC+12) Pacific/Nauru[*][[Pacific/Nauru |​]][1] (UTC+12)
Populație
Densitate	446,6 loc/km²
- Estimare 2017	13.650
Limbi oficiale	engleza, nauruana
Etnonim	nauruan /ˈnaʊruːən/
Guvernare
Sistem politic	republică parlamentară
Președinte	David Adeang
Legislativ	Parliament of Nauru⁠(d)
Capitala	Yaren (de facto)[a]
Istorie
Independență
față de Australia, NZ, și Regatul Unit—sub mandat al Ligii Națiunilor	31 ianuarie 1968
Economie
PIB (PPC)	2006
- Total	$36,9 milioane
- Pe cap de locuitor	$2.500 (est. 2006) (locul 135)
PIB (nominal)	2006
- Total	145.536.603 $[3]
Gini	34,8
IDU (2003)	n/a (necategorizat) (locul n/a)
Monedă	dolar australian (AUD)
Coduri și identificatori
Cod CIO	NRU
Cod mobil	536
Prefix telefonic	674
ISO 3166-2	NR
Domeniu Internet	.nr
a. ^Yaren este cea mai mare așezare și sediul Parlamentului; este adesea numită capitală, dar Nauru nu are desemnată oficial nicio capitală.
Prezență online
pagină Facebook cont Twitter hasthtag
Modifică date / text

Nauru, oficial Republica Nauru, este o țară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud. Ea nu are capitală. Guvernul este la Yaren. Cel mai apropiat vecin este Insula Banaba din Republica Kiribati, 300 km la est. Nauru este cea mai mică țară insulară din lume, având o suprafață de doar 21 km², cea mai mică republică independentă și singurul stat din lume fără o capitală desemnată oficial.^[5]

Locuită inițial de micronezieni și polinezieni, Nauru a fost anexată și numită colonie de Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea, devenind teritoriu sub mandatul Ligii Națiunilor administrat de Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Insula a fost ocupată de Imperiul Japonez în Al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat din nou sub sub mandatul Ligii Națiunilor. Nauru și-a câștigat independența în 1968.

Nauru este o insulă fosfatică de origine coraligenă, cu depozite aproape de suprafață, fapt ce a favorizat operațiunile de minerit. Insula a devenit un mare exportator de fosfați încă din 1907 când compania Pacific Phosphate și-a început activitatea aici, păstrându-și acest statut până în anii de după independență. Acest lucru a redat Naurului controlul absolut asupra propriilor resurse minerale prin intermediul corporației Nauru Phosphate, însă doar până la epuizarea rezervelor în anii 1980.^[6] Datorită acestor exploatări, Nauru a devenit în scurt timp statul independent cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume în perioada de sfârșit a anilor '60 — începutul anilor '70. Odată cu terminarea rezervelor, mediul înconjurător s-a degradat serios, iar guvernul a trebuit să recurgă la metode neobișnuite pentru a obține venituri. În anii 1990, Nauru a devenit imediat un paradis fiscal și un centru al spălării banilor. Începând cu 2001, țara a acceptat ajutor din partea guvernului australian; în schimbul acestui ajutor, Nauru a găzduit până în 2008, un centru de detenție de coastă care a adăpostit și pregătit pe cei care doreau azil politic de la Australia.^[7]

În perioada decembrie 2005 — septembrie 2006, Nauru a devenit parțial izolat față de restul lumii, atunci când Air Nauru, singura companie aeriană ce deservea insula, și-a încetat activitatea, singura cale de acces către Nauru rămânând cea navală. Compania a reușit să-și reia activitatea sub numele de Our Airline cu ajutor monetar din partea Taiwanului.

Pe data de 15 decembrie 2009, Nauru a devenit a patra țară care a recunoscut independența republicii autonome Abhazia^[8] iar o zi mai târziu a urmat recunoașterea Osetiei de Sud^[9], regiuni ale Georgiei care au fost de facto independente încă din prima jumătate a anilor 1990 și recunoscute ca atare de Rusia după războiul de scurtă durată ruso-georgian din vara lui 2008. Rapoartele sugerează că această decizie a fost răsplătită cu un ajutor de aproximativ 50.000.000 de dolari americani din partea Rusiei.^[8]