Un obiect imposibil este un tip de iluzie optică. Este un obiect bidimensional (2D) care este interpretat instant și subconștient de sistemul vizual ca reprezentând o proiecție a unui obiect tridimensional (3D).
În cele mai multe cazuri, imposibilitatea devine evidentă după vizualizarea obiectului câteva secunde. Cu toate acestea, impresia inițială a unui obiect tridimensional rămâne chiar și după ce a fost contrazisă. Există, de asemenea, mai multe exemple subtile de obiecte imposibile în care imposibilitatea nu apare spontan și este necesar să examinăm conștient geometria obiectului implicit pentru a determina că este imposibil.
Efectul se produce din cauza dorinței noastre naturale de a interpreta desenele bidimensionale ca obiecte tridimensionale. Acesta este motivul pentru care un desen al unui cub Necker ar fi cel mai probabil văzut ca un cub și nu ca "două pătrate legate de linii diagonale, un pătrat înconjurat de figuri plane neregulate sau orice altă figură plană". La un obiect imposibil, vederea din diferite părți ale obiectului provoacă reevaluarea naturii 3D a obiectului, lucru care provoacă confuzie mintea.[1]
Obiectele imposibile prezintă interes pentru psihologi, matematicieni și artiști, fără a aparține în întregime unei discipline anume.