Pactul Ribbentrop-Molotov

Pactul Ribbentrop-Molotov
Semnat  Modificați la Wikidata
Moscova, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, Uniunea Sovietică
Intrat în vigoare  Modificați la Wikidata
Data expirării23 august 1939 (planificat)
22 iunie 1941 (terminat)
30 iulie 1941 (oficial declarat nul și neavenit)
SemnatariJoachim von Ribbentrop
Veaceslav Molotov  Modificați la Wikidata
Participanți Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Germania Nazistă  Modificați la Wikidata
Ratificat de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Reich-ul German  Modificați la Wikidata
LimbăGermană și Rusă
Prezență online
Wikisource logo Договор о ненападении между Германией и СССР la Wikisource
Anexa secretă a Pactul Molotov-Ribbentrop care stabilea sferele de interes germane și sovietice. Documentul este semnat de către ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin
Protocolul secret de la a doua semnare a Pactului germano-sovietic Ribentropp-Molotov în 28 septembrie 1939 - Tratatul privind frontierele și de prietenie. Fotografie din 1946 de origine germană (Documente folosite în Procesele de la Nürnberg de către apărarea germană a lui Ribentropp și Goring)
Caricatură poloneză în care Ribbentrop îi pupă mâna lui Stalin în fața lui Molotov care aplaudă.

Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului[a] și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareșalul Tuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar. În fapt au fost executați mai puțin de 5000 de ofițeri superiori, majoritatea dintre ei fiind "revoluționari de meserie" fără nici o calificare civilă sau militară. Cifra de 40.000 de ofițeri uciși vehiculata, și dacă ar fi reală reprezinta un număr infim pe lângă numărul armatei ruse 100 de divizii până în 1939 și 300 de divizii la 1941. Este de menționat că după 1936 s-au înființat noi școli de ofițeri (în jur de 100) care erau mult mai bine pregătiți, înțelegând noile tipuri de arme și război. Putem vorbi de o ridicare a calității corpului ofițerilor și nu de o decădere a lui. Printre cei anchetați/maltratați s-a aflat inclusiv Konstantin Rokossovsky, care a rezistat anchetei și procesului mascarada. În realitate, ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămăsese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. Cruzimea și cinismul celor doi dictatori, Hitler și Stalin, s-au repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945-1989. În acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat.
Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>


Pactul Ribbentrop-Molotov

Dodaje.pl - Ogłoszenia lokalne