Perete celular

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Peretele celular este o componentă structurală care înconjoară unele tipuri de celule și înconjoară membrana celulară. Acesta poate fi dur, flexibil și, uneori, rigid. Acesta oferă celulei atât suport structural, cât și protecție și acționează, de asemenea, ca un mecanism de filtrare.^[1] Pereții celulari sunt absenți la multe eucariote, inclusiv la animale, dar sunt prezenți la altele, cum ar fi ciupercile, algele și plantele, precum și la majoritatea procariotelor (cu excepția bacteriilor din clasa Mollicutes). O funcție majoră este aceea de a acționa ca o barieră de presiune, împiedicând supra-expansiunea celulei atunci când intră apă.

Compoziția pereților celulari variază în funcție de grupul taxonomic și de specie și poate depinde și de tipul de celulă și de stadiul de dezvoltare. Peretele celular primar al plantelor terestre este alcătuit din polizaharide precum celuloză, hemiceluloză și pectină. Adesea, alți polimeri, cum ar fi lignina, suberina sau cutina, sunt ancorați sau încorporați în pereții celulari ai plantelor. Algele posedă pereți celulari compuși din glicoproteine și polizaharide, cum ar fi caragenanul și agarul, care sunt absente la plantele terestre. La bacterii, peretele celular este alcătuit din peptidoglican. Pereții celulari ai arheelor au compoziții diferite și pot fi formați din straturi de glicoproteine S, pseudopeptidoglican sau polizaharide. Ciupercile posedă pereți celulari formați din polimerul de N-acetilglucozamină denumit chitină. În mod neobișnuit, diatomeele au un perete celular alcătuit din silice biogenă.^[2]