Secolul I

Secolul I a fost secolul care a început la 1 ianuarie al anului 1 și s-a sfârșit cu 31 decembrie anul 100, în conformitate cu Calendarul iulian. Este primul secol consemnat cu abrevierea e.n. („era noastră”) sau acronimul d.Hr. utilizat în lumea creștină, fiind primul secol început după anul nașterii lui Iisus Hristos (6-4 î.e.n.). Secolul 1 face parte din Antichitate și Epoca Clasică.

Marile puteri ale lumii în secolul 1 d.Hr. au fost Imperiul Roman, Dinastia Han și Imperiul Part

De la începutul acestui secol, Imperiul Roman era condus de Dinastia Iulio-Claudiană, caracterizată printr-o stabilitate numită Pax Romana. Dar în anul 9 d.Hr., împăratul roman Augustus se confruntă cu o revoltă din partea populației germanice. În masacrul de la Pădurea Teutoburgică, trei legiuni de soldați romani sunt nimicite de ambuscada cheruschiilor și altor triburi germanice. Sub împăratul Tiberius, sunt efectuate expediții militare pentru a consolida „limesul” (granița) imperial pe fluviul Rin. În anul 17 d.Hr., un cutremur devastează provincia romană Lidia din Asia Mică, fiind distruse 12 orașe, printre care și Sardes. Tacfarinas și tribul său musulamii, alături de alte triburi berbere, conduc un război împotriva Romei, dar sunt învinși în anul 24. În Asia de Est, dinastia Han a fost înlocuită pentru o scurtă perioadă de dinastia Xin în anul 9. Ca urmare a Rebeliunii condusă de Sprâncenele Roșii și Lulin, dinastia Xin este răsturnată și înlocuită de Dinastia Hanului de Est în anul 25.

Secolul 1 e.n. este cunoscut drept secolul apariției unei noii religii mondiale, originea Creștinismului din Iudeea, provincia estică a Imperiului Roman în timpul împăratului Tiberius. În preajma anului 30, guvernatorul roman Pilat din Pont, sub presiunea preoților iudaici, l-a condamnat pe predicatorul Iisus Hristos pentru blasfemie. Iisus susținea că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, demonstrându-și divinitatea prin miracole (vindecarea bolnavilor, transformarea apei în vin, înmulțirea pâinilor și peștilor, mersul pe apă, stoparea furtunii, învierea morților) și promova învățături precum „iubirea aproapelui”, „iertarea păcatelor” și „judecarea faptelor după moarte”. El susținea că doar sufletele oamenilor buni și credincioși vor intra în Rai, iar păcătoșii vor ajunge în Iad. Preoții iudaici i-au respinsi învățăturile, acuzându-l de erezie. Dar Iisus a atras adepți, de la 12 ucenici care îl însoțeau în permanență la câteva mii în tot imperiul. Potrivit Evangheliilor scrise între anii 66-110 e.n., Iisus a înviat la trei zile după moartea sa pe cruce. Suferința sa pe cruce pentru Mântuirea lumii a devenit tema centrală a teologiei creștine.

În anul 33 d.Hr., Imperiul Roman trece printr-o criză financiară, cauzată ca urmare a schimbării politicii guvernamentale și a seriei de confiscări de averi și pământuri care au redus masa monetară romană, precum și de o criză a creditelor și prăbușirea prețurilor imobiliare.

Între anii 37 - 41 d.Hr., administrația imperială are de suferit de pe urma petrecerilor extravagante și execuțiilor împăratului Caligula, un pervertit sexual care s-a considerat zeu și și-a numit calul consul. Dar a restabilit dreptul adunării populare (comitia) de a alege magistrați în numele cetățenilor și a făcut publice fondurile și cheltuielile imperiului. În anul 38 d.Hr., în Alexandria, după ce împăratul Caligula și-a amplasat statui în templele grecești și în sinagogile evreilor, evreii s-au revoltat. Au rezultat conflicte religioase violente, populația de religie greco-romană distrugând sinagogile și mulți evrei fiind crucificați. Caligula a fost asasinat de garda pretoriană, Claudius devenind noul împărat. El s-a dovedit a fi un administrator abil și eficient. A extins rețeaua de apeducte, a făcut reforme religioase, a centralizat imperiul, dar a persecutat druizii din provinciile populate de celți.

Între anii 44 și 48, Iudeea este devastată de foamete. Helena de Adiabene, regina mamă a statului vasal parth Adiabene, convertită la iudaism, împreună cu fiul ei, Izates II, au furnizat ajutoare financiare provinciei Iudeea. Între anii 43 și 50, împăratul roman Claudius întreprinde expediții militare pentru cucerirea insulelor britanice. Ultimul șef de trib britanic, Caratacus, este învins. Cea mai mare parte a sud-estului Marii Britanii de azi a fost anexată de Roma. Între anii 58 și 63, Imperiul Roman intră în război cu Imperiul Part. Romanii au invadat Armenia după ce regele part Vologase I l -a instalat cu forța pe fratele său Tiridates pe tron. Războiul se termină fără un rezultat decisiv.

În anul 54, Nero devine noul împărat, coordonat de mama sa Agripina cea Tânără, care a devenit cunoscută pentru ambiția ei de a controla politica statului roman. Ea l-ar fi otrăvit pe Claudius. Nero a ordonat uciderea ei în anul 59. În 62, Pompeii și Herculaneum sunt avariate de un cutremur devastator. În China, surorile Trung conduc o rebeliune între anii 40-43, dar fără succes. În anul 58, dinastia Han intră într-o epocă de aur sub conducerea lui Ming și Zhang, care s-au dovedit a fi buni administratori în asigurarea bunăstării poporului chinez și promovarea funcționarilor cu integritate.

În anul 60, la ordinul împăratului, generalul Gaius Suetonius Paulinus zdrobește răscoala britanică condusă de Boudica, regina icenilor, în bătălia de la Watling Street. În anul 64, un mare incendiu distruge două treimi din orașul Romei. Nero a acuzat creștinii epntru dezastru și încep primele persecuții la scară imperială. Pentru că a intrat în defavoarea Senatului și fiindcă a dus imperiul în pragul falimentului din cauza proiectelor costisitoare, Nero se sinucide. 69 este „Anul celor patru împărați”, când patru generali preiau succesiv funcția de împărat într-un singur an. Războiul civil este câștigat de generalul Vespasian care instaurează Dinastia Flavienilor. În anul 68 este condus primul templu budist din China.

În anul 70, începe primul război iudeo-roman și răscoala din Iudeea. Romanii, la comanda lui Vespasian și a fiului său Titus, asaltează Ierusalimul și distrug cel de-al doilea Templu. Iudaismul capătă o nouă formă după ce preoții și saducheii își pierd importanța - Iudaismul rabinic, care se dezvoltă la Școala Fariseilor. În anul 79, erupția vulcanului Vezuviu distruge permanent orașele Pompeii și Herculaneum. În anul 81, împăratul Titus finalizează construirea Colosseumului, o arenă în care se vor desfășura spectacole publice cu lupte dintre gladiatori și execuții în următoarele trei secole. La finalul secolului, sub împăratul Domitian, romanii sunt învinși de daci și eșuează să cucerească Caledonia (Scoția). Domițian își impune propriul cult al personalității, dar este considerat tiran de către Senat, iar în anul 96 este asasinat, fiind succedat de Nerva. În anul 91 are loc războiul dintre Han și Xiongnu. Stanele Funan și Xianbei sunt create.