Tibet

Tibetul este un podiș în Asia, la nord-est de Himalaya. Acesta este patria tradițională a poporului tibetan și al altor câteva grupuri etnice, cum ar fi Monpas, Qiang și Lhobas, iar acum este, de asemenea, locuită de un număr considerabil de etnici Han și Hui. Tibetul este regiunea populată aflată la cea mai mare altitudine; 4 900 m. Înainte de 1950 era o entitate, având o cultură și religie budistă proprie, dorind să stea izolată de restul lumii. Este înconjurată de munții Kunlun și Himalaya. La granița cu Nepalul se află Everestul. Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist puternic în sec. VII-VIII e.n. A fost condus de mongoli în sec. XIII și de dinastia Manchu din sec. XVIII. După Revoluția Chineză din 1911-1912 a devenit regiune independentă aflată sub influența britanică. Comuniștii chinezi au invadat și ocupat regiunea în 1950. În 1965 a devenit oficial regiune autonomă în cadrul Chinei comuniste.^[1]