Titu Maiorescu

Titus Liviu Maiorescu
Titu Maiorescu în 1882
Date personale
Născut	15 februarie 1840 Craiova, Țara Românească
Decedat	18 iunie 1917 (77 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Părinți	Ioan Maiorescu (Trifu), Maria Popazu
Frați și surori	Emilia Maiorescu
Căsătorit cu	Clara Kremnitz Ana Rosetti
Copii	Livia (c. Dymsza)
Cetățenie	română
Religie	ortodoxă
Ocupație	avocat, critic literar, filosof și om politic
Limbi vorbite	limba română[1]
Partid politic	Partidul Conservator
Studii	Academia Tereziană (Viena), Sorbona (Paris), Universitatea din Gießen
Pregătire	Constantin Lecca
Profesor pentru	C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Pompiliu Eliade
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1864 - 1917
Mișcare/curent literar	Junimea
Patronaj	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Specie literară	eseu, critică literară
Opere semnificative	Teoria sociologică a „formelor fără fond” care a fost baza junimismului politic
Membru fondator al Academiei Române
Modifică date / text

Titus Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova, Țara Românească – d. 18 iunie 1917, București, România) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estet, filosof, pedagog, politician și scriitor român, mason, cel de-al 23-lea prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.