Un vilaiet (scris și ca în turcă vilayet pronunțare în turcă: /vilaːˈjet/; în franceză vilaïet sau vilayet) era o diviziune administrativă de prim ordin, sau o provincie a Imperiului Otoman, introdusă odată cu promulgarea Legii Vilayetelor (în turcă Teşkil-i Vilayet Nizamnamesi) din .[1] Această lege se înscria în mai amplele reformele administrative care au fost adoptate în tot imperiul și consfințite prin Edictul imperial din 1856. Reforma a fost inițial implementată experimental în Vilayetul Dunării, special format în 1864 și condus de reformatorul de marcă Midhat Paşa. Reforma a fost pusă în aplicare treptat și abia în 1884 s-a aplicat tuturor provinciilor Imperiului.