Theodorus van Gogh[*][[Theodorus van Gogh (Dutch minister (1882-1885))|]] Anna Cornelia van Gogh[*][[Anna Cornelia van Gogh (Vincent van Gogh's mother (1819-1907))|]]
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh ieșise din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în umăr cu un pistol și a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe [20]. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte[20]. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie[20].
^Termenul de „japonism” a apărut în Franța, în anii '70 ai secolului al XIV și descria adorația pentru cultura ți arta japoneză. Van Gogh, ca mulți alți artiști impresioniști și postimpresioniști, a fost unul dintre admiratorii artei japoneze. În lucrările sale se poate observa trasarea precisă a contururilor, clară influență a picturii japoneze. Surse: - ro„Van Gogh si Japonismul”. japanculture.ro. . Accesat în . -ro„MARI PICTORI AI LUMII”. Accesat în . P. 19 - Vincent van Gogh.
^Van Gogh scria într-o scrisoare (link) din ianuarie 1874 astfel: „Dau mai jos numele câtorva pictori care-mi plac în mod deosebit: Scheffer, Delaroche, Hébert, Hamon, Leys, Tissot, Lagye, Boughton, Millais, Thijs [Matthijs] Maris, De Groux, De Braekeleer junior, Millet, Jules Breton, Feyen-Perrin, Eugène Feyen, Brion, Jundt, Georg Saal, Israëls, Anker, Knaus, Vautier, Jourdan, Compte-Calix, Rochussen, Meissonier, Madrazo, Ziem, Boudin, Gérôme, Fromentin, Decamps, Bonington, Diaz, Th. Rousseau, Troyon, Dupré, Corot, Paul Huet, Jacque, Otto Weber, Daubigny, Bernier, Émile Breton, Chenu, César de Cock, D-ra Collart, Bodmer, Koekkoek, Schelfhout, Weissenbruch și ultimii, dar nu cei mai puțin importanți: Maris și Mauve.” - traducere de Constanța Tănăsescu.
^De reținut faptul că artistul își semna lucrările lucrările doar cu primul nume (Vincent). Într-o scrisoare către fratele său Theo, scrisă pe 24 martie 1888, el spunea „în viitor, numele meu ar trebui pus în catalog așa cum mă semnez pe pânză, și anume Vincent și nu Van Gogh, pentru simplul motiv că ei nu știu cum să pronunțe numele din urmă aici [Arles]”. Surse: - ro„Universul picturii. Pictori celebri si semnaturile lor”. artline.ro. 24 mai 2007, ora 00:00. Accesat în 14 mai 2012.Verificați datele pentru: |date= (ajutor) - en„Vincent van Gogh's Painting Signature”. painting.about.com. Arhivat din original la . Accesat în .
^ abcdCartea Arta. Istoria vizuală a artelor plastice; p. 386