Glioxal | |
---|---|
Formula kimikoa | C2H2O2 |
SMILES kanonikoa | 2D eredua |
MolView | 3D eredua |
Konposizioa | oxigeno eta karbono |
Mota | biogenic acyclic aldehyde (en) |
Ezaugarriak | |
Fusio-puntua | 15 ℃ |
Irakite-puntua | 50,4 ℃ (101,325 kPa) |
Masa molekularra | 58,005 Da |
Arriskuak | |
NFPA 704 | |
Identifikatzaileak | |
InChlKey | LEQAOMBKQFMDFZ-UHFFFAOYSA-N |
CAS zenbakia | 107-22-2 |
ChemSpider | 7572 |
PubChem | 7860 |
Reaxys | 1732463 |
Gmelin | 34779 |
ChEMBL | CHEMBL1606435 |
ZVG | 28700 |
EC zenbakia | 203-474-9 |
ECHA | 100.003.160 |
CosIng | 34157 |
MeSH | D006037 |
RxNorm | 4967 |
Human Metabolome Database | HMDB0303107 |
KNApSAcK | C00059081 |
UNII | 50NP6JJ975 |
KEGG | C14448 |
PDB Ligand | GXT |
Glioxala OCHCHO formulako konposatu organikoa da dialdehidoen familiakoa bi aldehido talde baititu egituran. Solido kristalinoa zuria da tenperatura baxuetan, baina horitu egiten da fusio-puntura hurbiltzean (15º C). Likidoa horia da eta lurrundurik berdea.
Glioxal hutsa izatea ez da ohikoa hidratatu eta oligomeroak eratzen dituelako. Hala ere, horrek ez du arazorik sortzen bere erabilera askotarako[1][2].
Glioxala aztarna-gas moduan agertzen da atmosferan hidrokarburoen oxidazioz sortua[3].